A venit Crăciunul...

"Nu e nimic mai trist în lume decât să te trezeşti în dimineaţa de Crăciun şi să nu mai fii un copil"

Erma Bombeck

Vă doresc tuturor ca mâine dimineaţă să vă treziţi din nou copii!


Sunt şanse mai mari să se întâmple dacă ascultaţi "asta".

i

Sau poate "varianta în irlandeză".

i

Crăciun fericit!

Schumi reloaded!

Ieri am citit o ştire care m-a bucurat foarte mult. Michael Schumacher revine în Formula 1 începând cu sezonul 2010 la echipa Mercedes GP (fosta Brawn GP - campioana mondială la piloţi şi contructori în acest sezon).

Spun că m-am bucurat citind această ştire pentru că, pentru mine, Formula 1 a început cu Schumi şi s-a încheiat cu Schumi. Primele curse de Formula 1 pe care le-am văzut la TV au fost cele din sezonul 1992 adică al doilea sezon în F1 al lui Schumacher. Şi de-atunci am devenit un mare pasionat de curse de F1 şi un mare suporter al germanului.
În 2006 s-a retras din activitate după ce îşi trecuse în palmares 7 titluri de campion mondial la piloţi - record absolut. După asta cursele de F1 n-au mai avut acelaşi farmec... şi am urmărit din ce în ce mai rar.

Dacă până atunci nu ratam nicio cursă şi chiar mă trezeam la ore imposibile să mă uit la cursele care aveau loc în Japonia, după retragerea lui Schumi uşor-uşor interesul a scăzut... iar în 2008 şi 2009 pot să spun că n-am văzut nici măcar o singură cursă cap-coadă.

Parcă mi-era dor de trezitul cu noaptea-n cap, de nervii pe care mi-i făceam la fiecare cursă ascultându-i pe celebrii Dan "Miki" Alexandrescu şi Victor Bonifaciu care nu ştiau altceva decât să caute nod în papură la fiecare victorie a lui Schumacher (pe lângă faptul că habar n-aveau pe ce lume trăiesc), de eternele discuţii în contradictoriu cu tata - care este un "anti-schumacherist" convins (n-am aflat încă de ce?!)...

Ei bine în 2010 o iau de la început. Şi mă bucur. E o bucurie care imi aminteşte de copilărie... Şi, dacă în 2006 - la retragerea lui Schumi , regretam că n-am fost să văd o cursă live pe circuit, în 2010 îmi propun să nu ratez ocazia. Fie Hungaroring (Marele Premiu al Ungariei), fie Istanbul (Marele Premiu al Turciei). Sunt aci aproape şi nu mai am scuză să nu merg! Caut "schumacher-işti" interesaţi să meargă. Facem o trupă şi luăm cu asalt circuitele! :)

Până în 2010... noi să fim sănătoşi... să putem vedea cât mai multe victorii ale lui Schumi!

Forzza Schumi!!!

Iarna e ca vara... totuşi

În vremuri ce par imemoriale deja un anume personaj politic lansa o vorbă care a intrat în subconştientul colectiv al românilor. Şi nu dă semne că prezenţa sa acolo s-ar estompa cu trecerea anilor. Poate nu ştiţi despre ce vorbesc... Dar e imposibil aşa ceva! Doar vorbim despre "IARNA NU-I CA VARA!"

Şi dacă, totuşi, iarna e ca vara?! De ce n-ar fi aşa? Să enumerăm câteva argumente în sprijinul afirmaţiei:

1. Iarna ne trezim la aceeaşi oră ca şi vara pentru a merge la muncă.

2. Iarna plătim acelaşi taxe şi impozite ca şi vara.

3. Iarna ne uităm la televizor la aceleaşi emisiuni plictisitoare şi penibile ca şi vara.

4. Iarna intrăm în aceleaşi magazine ca şi vara.

5. Iarna preţurile din magazinele amintite nu ne surprind mai puţin decât vara. Într-un mod neplăcut desigur.

Putem căuta şi găsi nenumărate argumente de genul acesta.

Faptul că iarna ninge şi că la apariţia celor mai mici fulgi totul în ţara asta o ia razna, faptul străzile oraşelor se transformă în patinoare sau pârtii de schi, faptul că, urmare a apariţiei patinoarelor, sute de români ajung prin spitale cu mâini şi picioare rupte (iar acolo odată ajunşi nu pare să-i pese cuiva de ei), faptul că în fiecare an venirea iernii se poate compara pentru autorităţi cu a doua venire pe pământ a lui Iisus Hristos - atât de mare fiind surpriza, faptul că oamenii rămân blocaţi în zăpadă pe drumuri mai bine de 18 ore - fără apă, hrană sau căldură.... toate acestea sunt simple şi nefericite coincidenţe. Şi nu au de a face cu iarna.

Iarna e ca vara aşadar!!! Noi suntem de vină că ne văităm şi ne lamentăm atât de mult doar ca urmare a unor simple coincidenţe!

Vă doresc o vară plăcută în continuare!

Noi să fim sănătoşi... de fapt o să fim sigur... că doar vara mai greu să răcim. Şi chiar dacă răcim... ştiţi că se spune că ăia care răcesc vara sunt oameni adevăraţi!

Spre stele

De ceva vreme mi-am descoperit o nouă pasiune: astronomia. E un domeniu vast, complicat şi costisitor. Dar te poate face să meditezi la multe... Nu cred că e cineva care să nu-şi fi îndreptat ochii spre cer, măcar odată, într-o noapte senină de vară şi care să nu fi fost impresionat de puzderia de stele care dau strălucire nopţii.

Asta e faza de amator... pe mai departe e nevoie de mult studiu. Şi cum doresc să aprofundez domeniul m-am pus pe citit. Am luat la rând forumurile şi site-urile de specialitate, am facut rost şi de cărţi. Ce să mai... mă prinde din ce în ce mai tare! Urmează să achiziţionez şi un intrument pentru observaţii astronomice. Mai pe româneşte un telescop. Însă, deşi uni ar putea crede că e simplu, alegerea unui astfel de instrument a devenit foarte complicată... si cu cât citesc mai multe cu atât devine mai greu să aleg ce voi cumpăra... Dar toate la timpul lor!

În căutările mele legate de astronomie am găsit ceva frumos. Legat de subiect desigur. Şi când găseşti ceva frumos şi mai frumos e să împărtăşeşti. Iată aşadar:

"The rings of Earth... (click)"

Şi dacă acceptaţi un sfat: lăsaţi-vă mintea să zburde, lăsaţi imaginaţia să înflorească şi să vă scoată din monotonia asta în care ne îngropăm încet-încet, simţiţi-vă liberi să priviţi cerul şi nu încetaţi niciodată să vă minunaţi de ceea ce poate face natura.

Au trecut şi alegerile, fiecare şi-a acceptat condiţia (într-un târziu...), apele se vor mai linişti acum... e vremea să căutăm şi un moment de linişte în care fiecare dintre noi să îşi regăsească acele mici clipe de bucurie, clipele alea mărunte care fac viaţa frumoasă!

Victor Hugo spunea: "Cerul pe care îl vedem nu-i prezent, el este trecut. Cerul actual ne este necunoscut; noi avem în faţa ochilor decât ieri, un Ieri care pentru anumite stele datează de milioane de ani."

Noi să fim sănătoşi... astfel încât să putem vedea dincolo de existenţa noastră măruntă!

Apa caldă...

Paraziţii au o piesă care se numeşte "Noi vrem respect". O ştiţi probabil. Spune câte ceva despre politica românească de după '89.

Politica asta românească este acum "prinsă" cu sintagme care cuprind termeni ca: renumărare, contestaţie, fraude, maşinăria lor, maşinăria noastră, votul din diaspora, CNP, multiplu. Obositor, nu?

PSD a contestat alegerile la Curtea Constituţională a României. Pe motive de fraudă, ba că-s prea multe voturi nule, ba că au votat morţii, etc. Si CCR ce-a zis? A cerut BEC-ului să renumere şi să analizeze voturile nule. Voturi nule care, în opinia PSD, erau prea multe şi de-acolo l-ar putea readuce pe Mirciulică de Dăbuleni din nou în frunte.

Şi BEC-ul s-a apucat să numere. Să renumere. După ce au numărat aproape 100.000 de voturi din cele aproape 140.000 la ce concluzie au ajuns?

"Băsescu are 872 de voturi valide, Geoană, 799, după reexaminarea a peste 95.000 dintre voturile anulate".

Cam asta a rezultat. Şi probabil că aşa o să rămână şi după ce le vor renumăra pe toate.

Dacă PSD-ul ar asculta piesa aia de mai sus a Paraziţilor cred că le-ar atrage atenţia un vers. Care sună cam aşa:

" - A venit apa caldă?

- A venit... da-i rece!"

Acum aud că vor analize grafologice, teste pentru cerneala de pe buletinele de vot, să stabilească la ce oră s-a votat.... Mai bine să mai asculte Paraziţii înainte să deschidă gura.

Noi vrem respect, domnilor! Şi - dacă tot a venit apa caldă... adică rece - poate vă treziţi cu toţii la realitate şi ne scutiţi!

Noi să fim sănătoşi!

SF-ul şi Dumnezeu

În urmă cu ceva timp, din întâmplare, am ajuns în posesia unei cărţi. Titlul: Abaţia. Autor: Dan Doboş. Un SF românesc. Interesant mi-am zis... Cu atât mai mult cu cât genul SF nu stă aşa bine în România. Şi m-am apucat să citesc. Am citit pe nerăsuflate. Cred că n-am dormit o noapte într-un week-end. M-a prins. Era bună. Foarte bună. Adică nu credeam că un autor român poate să scrie astfel.

Partea frumoasă nu se opreşte aici. Abaţia nu era decât primul volum dintr-o trilogie SF. O trilogie SF românească!!! Mi se părea incredibil! Bineînţeles că am răscolit net-ul în căutarea celorlalte două volume: Blestemul Abaţiei şi Abaţia infinită. Lectura acestor două volume a decurs la fel cu primul. Prima impresie s-a păstrat şi după lectura celor două. Ireal. Şi totuşi erau acolo... toate cele trei volume!

Cei care citesc SF au auzit (mai corect spus e "au citit") desigur de Dune (F. Herbert) sau Fundaţia (I. Asimov). Sunt titluri de referinţă ale SF-ului mondial. Adevărate Biblii ale genului. Cei care le-au citit ştiu despre ce vorbesc eu pe-aici. Citind trilogia Abaţia m-am dus cu gândul către cele două monumente ale literaturii SF. Şi îndrăznesc să afirm că Abaţia nu e cu nimic mai prejos decât ciclurile Dune sau Fundaţia.

Trecând peste scrierea tipică genului, Abaţia propune o dezbatere interesantă asupra ideii de Dumnezeu. Şi după părerea mea e o abordare surprinzătoare. N-o să vă zic despre ce e vorba... E mult mai palpitant să citiţi cărţile.

Multă lume ar putea crede că SF-ul şi Dumnezeu sunt prin definiţie termeni în contradicţie. Însă împletirea epică din trilogia Abaţia pune într-o cu totul altă lumină această alăturare.

Până la noi scrieri ale lui Dan Doboş... noi să fim sănătoşi!

Biblia barbatului

Am primit de la nişte "moşi Nicolae" o cărticică. Se numeşte "Biblia bărbatului" şi se vrea a fi un manifest al masculinităţii autentice. Pe coperta a doua scrie în felul următor: "Bărbatul preferat, în zilele noastre, nu mai este deloc bărbat. Este, de fapt, un individ super-efeminat, am putea spune chiar o femeie de cea mai joasă speţă. Nu are păr, se teme de microbi, nu consumă carne şi este veşnic îngrijorat de propria siluetă. Ni se spune să îmbrăţişăm femeia sacră din noi, chiar dacă ea nu există. Situaţia a devenit insuportabilă. Dacă nu vrem să ajungem cu toţii nişte femei, este timpul să oprim acest trend."
Dupa cum o arată şi abordarea, cartea e scrisă de partea masculină. Şi mai mult decât atât. E scrisă de 5 bărbaţi. E destul de radicală scrierea, însă pe mine m-a facut să imi pun şi o altă întrebare.
Apropo de trendul ăsta de efeminizare a bărbatului modern... pe când o societate matriarhală? E o chestiune inevitabilă !? Conform trendului aşa s-ar părea. Dar se poate evita trendul? Pot apărea răsturnări?
Pe anumite segmente societatea asta matriarhală pare una de perspectivă (mă refer aici la mediul economic, academic, social, media -unde femeile au reuşit să se "infiltreze" cu succes către vârfurile ierarhiei). Rămâne totuşi un anumit segment care pare foarte bine închis femeilor: politicul. S-au mai mişcat şi aici treburile... mai vedem câteva femei prin parlamente, câteva femei-ministru, chiar femei - prim-ministru, dar mai e cale lungă de parcurs. Ori fără o penetrare a femininului şi în acest mediu e departe de noi societatea aia matriarhală de care se tem autorii cărţuliei mele...
Pe de altă parte, şi dacă e societate matriarhală ce? Ne va merge mai bine sau mai rau? Oricine s-ar apuca sa speculeze pe teritoriul ăsta se află inevitabil pe un teren minat. Pentru că, indiferent de tipologia societăţii (fie ea matriarhală, fie patriarhală) tot la nivel individual se găseşte cheia succesului sau eşecului.
Exerciţiu de imaginaţie: Societatea matriarhală e realitate. Women rules! Şi preşedintele României se numeşte Elena Udrea... Noapte bună copii!
Noi să fim sănătoşi! (bărbaţi, femei, chiar şi bărbaţi efeminaţi)

President Shakira!

Zilele astea toată lumea e în fierbere în ţărişoara asta! Ba chiar stă să dea în clocot. Subiectul: alegerile prezidenţiale. Mai precis rezultatele din turul II al alegerilor de care vorbeam. În toată povestea asta cu "uite preşedintele - nu e preşedintele" pe mine imaginile de duminică seara cu "ţopăiala" lui Geoană m-au dus cu gândul la un personaj pitoresc din fotbalul românesc: Cristi Borcea de la Dinamo.
Da! Cristi Borcea... acest Shakira din fotbal care atunci când echipa sa este în avantaj ne "încântă" ochiul cu dansul din buric. Duminică seara echipa PSD era în avantaj - chiar dacă asta se întâmpla doar la casele de pariuri (a se citi institutele de sondare a opiniei publice). Si ce-am văzut atunci în tabăra PSD? Ei bine era Shakira! Numai că acum nu mai dădea din buric ci avea un ţopăit cam caraghios...
Sa revenim la Dinamo. Ce se întâmplă când Dinamo pierde? Apare domnu' Borcea şi zice ceva de genul (textul poate sa difere de la o etapă la alta însă esenţa e aceeaşi): "Nu vreau ca arbitrii din România să decidă campionatul! Dinamo e singura echipă din Europa care a fost dezavantajată în 8 partide. Este unicat în lume aşa ceva."
Luni dimineţa în vestiarul PSD scorul era defavorabil iar Shakira nu mai ţopăia. În schimb avea ceva de declarat. I-auzi: "Am făcut o analiză a modul în care s-a derulat alegerea din turul II a preşedintelui, opinia parlamentarilor Alianţei PSD+PC şi a milioane de români este că democraţia ţării noastre se află într-un moment de cumpănă. Acum două zile, seara, erau cu toţii fericiţi. Şi eu eram fericit. Şi cred că şi milioane de români erau fericiţi că în premieră, după 20 de ani de democraţie, stânga şi dreapta românească găsiseră un acord de colaborare, aveam o majoritate clară cu un prim-ministru desemnat şi cu un program de guvernare care să scoată ţara din criză şi numai în câteva ore o maşină infernală de cumpărare şi de fraudare a votului a schimbat dorinţa suverană a poporului român".
Sesizaţi vreo asemănare între cele două Shakire?
Între timp FC PSD a plecat la CCA să acuze arbitrajul. Ma scuzaţi! Am încurcat oalele... Au plecat la CCR, însă dacă şi la CCR merge treaba tot ca la CCA... Mai bine îşi vedeau de antrenamente!
Noi să fim sănătoşi!